Pe un deal liniștit, înconjurată de livezi și păduri, stă o căsuță veche, cu pereți de lemn și acoperiș roșu. De la distanță, pare mică și modestă, dar aproape de ea simți că ascunde povești vechi și amintiri neștiute.
În fiecare dimineață, razele soarelui mângâie ferestrele ei, iar vântul adie ușor prin perdelele albe. În grădina din față cresc flori de câmp și ierburi aromate, iar o bancă din lemn stă sub un măr bătrân, martor al multor seri de vară.
Deși timpul a trecut peste ea, căsuța din deal rămâne acolo, liniștită, ca un colț de lume neatins de graba zilelor. E un loc unde sufletul se odihnește, iar gândurile devin mai clare