DE MARIA SERBANESCU
Intr-o seara, cand Ana si Mia mergeau la culcare, vorbeau cum ar fi in spatiul cosmic.
-Fetelor, la culcare!
- Bine! striga Ana cu gandul dus.
Fetele adormira imedist. Ana incepu sa viseze. Visa ca era in spatiul cosmic.Acolo erau: multe planete, extraterestri, comete, soarele si luna care straluceau ca diamantele.
Ana voia sa se duca pe Marte.Puse piciorul pe planeta.
-Buna, omule! spuse un mic extraterestru verde.
-Tu chiar existi? zise Ana speriata.
-Ba da, numai ca oam de stiinta trimit aparate speciale sa vada daca mai sunt urme de viata! Nu au gasit nimic! - Asta pentru ca noi, extraterestri, avem puteri magice! Orice semn de viata pe care o lasam se dizolva!
-Super! zise uimita Ana.
-Vrei sa-ti arat casa mea? - Desigur!
Au mers putin si ajunsesera la casa extraterestrului verde.
-Iti place? intreba el cu zambetul de la urechi.
-Este minunata!
-Haide sa iti arat si inauntru.
-Bine.
Intrara in casa extraterestrului,dar Ana nu a mai apucatsa vada, caci Mia o trezise pentru a merge la masa.
-Buna dimineata, Ana!
-Buna dimineata, Mia!zise Ana fericita.
-De ce esti asa fericita? intreba Mia.
-Am visat ca eram inspatiul cosmic!
-Serios?
-Da! Am avut cel mai frumos vis!

Si uite asa , cu povestioara ta minunata
ne-ai purtat printre stele, Maria! Mi-a placut!
Abia astept sa citesc urmatoarea poveste!
Multumesc