Povestile Mariei

DE MARIA SERBANESCU

Intr-o seara, cand Ana si Mia mergeau la culcare, vorbeau cum ar fi in spatiul cosmic.
-Fetelor, la culcare!

• Bine! striga Ana cu gandul dus.
  Fetele adormira imedist. Ana incepu sa viseze. Visa ca era in spatiul cosmic.Acolo erau: multe planete, extraterestri, comete, soarele si luna care straluceau ca diamantele.
  Ana voia sa se duca pe Marte.Puse piciorul pe planeta.
  -Buna, omule! spuse un mic extraterestru verde.
  -Tu chiar existi? zise Ana speriata.
  -Ba da, numai ca oam de stiinta trimit aparate speciale sa vada daca mai sunt urme de viata! Nu au gasit nimic!
• Asta pentru ca noi, extraterestri, avem puteri magice! Orice semn de viata pe care o lasam se dizolva!
  -Super! zise uimita Ana.
  -Vrei sa-ti arat casa mea?
• Desigur!
  Au mers putin si ajunsesera la casa extraterestrului verde.
  -Iti place? intreba el cu zambetul de la urechi.
  -Este minunata!
  -Haide sa iti arat si inauntru.
  -Bine.
  Intrara in casa extraterestrului,dar Ana nu a mai apucatsa vada, caci Mia o trezise pentru a merge la masa.
  -Buna dimineata, Ana!
  -Buna dimineata, Mia!zise Ana fericita.
  -De ce esti asa fericita? intreba Mia.
  -Am visat ca eram inspatiul cosmic!
  -Serios?
  -Da! Am avut cel mai frumos vis!