Povestile Mariei

DE MARIA SERBANESCU

Venise toamna friguroasa,  cu vant rece si ploi dese.
 Veverita Rita a strans hrana pentru toata toamna, pe cand Broasca Moasca, nu a strans nimic.
 - Ce bune sunt ghindele mele!
 - Oac! Oac! Oac!
 - Cine e acolo?
 Nu raspunse nimeni. Se auzea doar sunetul ploii.
  - Se pare ca nu e nimeni. Sunt doar eu si ghindele.
 - Rita, imi dai si mie hrana? Te rog! De trei zile stau fara mancare, in pestera.
 - Moasca? Tu esti?
 - Da, eu sunt!
 - Tu ce-ai facut toata vara?
 - Am stat pe nufar, la soare!
 - Ei, nu iti dau nimic! Trebuia sa muncesti.
 Broasca se duse in pestera  suparata.
 - Of......! Daca munceam ! Era alta poveste.
 A doua zi, Broasca Moasca s-a dus la bufnita. I-a spus ce ii spusese si Ritei, dar si ea nu i-a dat nimic.
Dupa ce a fost la vulpe, furnica, urs si iepure, s-a intora la Rita.
 - Of.....! Rita, te rog ajuta-ma! Te rog!
 - Bine. Am sa-ti aduc hrana. Data viitoare sa stii ca lenea nu aduce nimic bun.